Slalom uriaș

000

Vorbesc oamenii cu tine și tu te uiți la ei prin ei, îți vuiește capul și încerci să înțelegi cuvintele, să zâmbești dar, deși privirea ta stă agățată de buzele lor, mintea fuge în salturi printre alte gânduri începute și neterminate, oprindu’se câte o secundă la fiecare și nereușind să îl asculte.

Îți zici la fiecare două minute oprește’te, trăiește clipa și, în timp ce te concentrezi să o sorbi, vin peste tine valuri - valuri de clipe care se vor trăite iar tu o abandonezi pe aia prezentă și o primești zâmbind pe următoarea, dar nu o apuci, sari direct la cea care va să vină.

Din spate se aud în ecou întrebări care urmează, din față mă izbesc alea la care nu am apucat să răspund, vin unele peste altele, se intersectează iar eu uneori le las - alteori nu - să îmi ia timpul, energia, creativitatea, râsul în hohote, timpul liber, momentele în care vreau să beau, surdă, o cafea.

000