Nicos, capra şi vrejul de horta

000

Povestea asta ar fi fost exclusiv despre capră dar Nicos mi’a adus într’o cană un lichid fierbinte, o supă bună şi aromată: zeama în care a fiert horta.
Să o luăm pe rând.

Nicos e din Tilos. Găteşte aşa cum stie de la bunica lui, fără reţetare, fără cântar. Cu bun simţ şi gusturi de la el de acasă. Are un mic local, cu şapte – opt mese. Nicos stă în bucătărie, Maria serveşte la mese, gazda perfectă.

Horta [χόρτα] e este o plantă de care ştiu doar grecii şi curioşii. In greacă vegetarian se zice hortofagos, mâncător de iarbă. Frunzele de horta seamănă cu ale spanacului şi se mănâncă opărite şi apoi amestecate cu ulei de măsline şi lămâie. Nicos spune că grecii beau zeama rămasă în loc de cafea, dimineaţa şi am fost de acord cu el :).
Fierbinte, grasă, aromată, acrişoară, puţin sărată. Bună ca naiba, am sorbit’o încet şi m’am bucurat că am mai descoperit un gust.

Pe capră nu am cunoscut’o personal, dar mi’a făcut impresie bună aşa, pe finalul carierei ei.

Nicos o cumpără de la măcelarul din sat şi o pregăteşte simplu, corect, cam ca pe la marile cârciumi unde îţi vinzi un rinichi ca să primeşti aşa ceva.

Deci, capra bucăţi. În capul meu am stabilit că poate fi si un miel.
Un amestec de sare, usturoi, oregano şi piper, pe carne.

Ulei de măsline într’o tigaie. Carnea rumenită. Am ciugulit bucăţele de grăsime, recunosc, aşa fierbinţi şi crocante.
Noi de ce nu mai mâncăm capră? Că nu mi’a răspuns nimeni la întrebarea asta, niciodată.

Vasul de lut în care Nicos a pus carnea, e scump. Cam o suta de euro. Il mută cu grija de colo-colo şi eu mă gândesc la vasele noastre de lut, pe care le neglijăm, iubindu’ne cu tot felul de gadgeturi cu priză şi băşini moderne.

În vasul de lut grecul a pus morcovi, dafin, boabe de ienibahar. Apoi carnea.
A pasat într’un blender o bucată mare de feta cu nişte apă caldă. A turnat sosul peste carne, a completat cu apă.
Vasul preţios a stat la cuptor patru ore. Nicos are un cuptor cu lemne, unde coace pâinea, face cărbunii pentru grătar şi cazează capra asta ocazional, când are chef să o facă.

În sosul bun şi gras Nicos a făcut pilaful. Mi se pare şi firesc, ce naiba să şi faci, dacă nu mă înşel este şi o lege care te obligă să fierbi orezul în zeama de la carne. Daca nu e, ar trebui dată.

Am făcut schimb de poveşti culinare cu Nicos şi am aflat – iar – că nu suntem chiar aşa de diferiţi. Am decis că toţi bucătarii ar trebui să capete statut de diplomat, sunt cei mai potriviţi ambasadori. În plus, suntem şi mişto, iubim oamenii şi iertam totul pentru o cană cu zamă bună şi o bucata de pită unsă.

Nicos mi’a dat o punga mare cu oregano şi salvie de pe dealul din sat, să o duc acasă ca să am şi eu arome cumsecade. Acum sper doar ca turcii de la vamă să mă creadă că nu fumez amestecuri noi.

Aici sunt dacă vă împiedicaţi.

000