Orez cu urzici tinere, chevre și polen

000

Când îmi spune câte cineva că îi este scârba de urzici pentru că sunt murdare îmi amintesc de bancul ăla cu tipul care intră la o budă publică și îl găsește pe unul în fața pisoarului cu mâinile chircite, ridicate în sus. ‘Vă rog, zice chircitul, nu mă ajutați și pe mine cu fermoarul de la pantaloni?’ Tipul, amabil, îl ajută. ‘Și, dacă vă rog, zice ăla cu mâinile strâmbe în aer, nu mi’o scoateți și mi’o țineți puțin?’ Ăla, politicos, i’o scoate, i’o scutură, i’o pune la loc, îl încheie și îl întreabă cu milă: ‘Da’ ce problemă aveți la mâini?’ ‘A, zice omul, nu am nimic, da’ mi’era așa o scârbă să o ating’.

Am spălat bine urzicile, cu mănuși pe mâini, nu de scârbă ci pentru că ultima oară am insistat cu mânile goale și, la vreo oră după, uitând că am făcut asta, când mi’am simțit mâinile amorțite am luat un calciu și m’am tânguit că’s pe moarte, că uite, nu îmi mai simt palmele.

Urzicile nu se fierb, se opăresc, vă rog. Când clocotește apa cu sare puneți buruienile, le lăsați un minut și luați oala de pe foc, le scurgeți și vă spălați pe cap cu apa de la ele dacă faceți parte dintre cei care cred în treaba asta. Eu cred pe jumătate și nu mă văd dând pe gât licoarea verde, caldă și sărată.

La mâncarea asta orezul meu e mereu carnaroli sau arborio, îl spăl în multe ape și socotesc șaptezeci de grame de orez pentru o persoană.

Dacă sunt urzici există precis ceapă și usturoi verde cu care începem și povestea de azi.

Unt, ulei și sare, ceapă și usturoi mărunțite, foc mic, răbdare. Legumele se topesc rumenindu’se. Orezul peste, vinul imediat, foc mediu pâna se evaporă. Vinul, desigur.
Puneți urzicile și adăugați treptat smântâna dulce.
Scopul este să fierbeți orezul în smântână, deci stați acolo lângă oală și amestecați mereu, adăugând smântâna treptat. Bobul trebuie să fie fiert dar al dente, iar asta poate să dureze și 15 minute la foc mic.
Este un exercițiu bun pentru atunci când veți cere la cârciumă un risotto și vă veți înfuria că nu vine pe loc. Acum știți.

Orez 70 g/persoană
Ceapa verde, usturoi verde
Unt 20 g
Ulei măsline 30 ml
Sare
Vin alb 50 ml
Urzici opărite – cât aveți chef
Smântână dulce câtă e nevoie, probabil că mai mult de 200 ml și mai puțin de 300.

Brânza de capră e importantă, folosiți ceva bun, o chevre adevărată. Acum o găsiți peste tot, chiar și autohotonă. Probabil că o să găsiți ceva bun la Preoțescu, Crescător de Capre sau la Artesana.
A mea a fost una franțuzească, de data asta.

Am încălzit’o în salamander, care este un fel cuptor deschis dar, dacă nu aveți unul, puneți brânza într’o tigaie și o să fie același lucru dacă o țineți la foc mic puțin.

Presărați câteva granule de polen peste brânza caldă, după ce ați pus’o pe pe orez.
Dacă nu vă place polenul, lăsați’l deoparte. Eu îl iubesc, așa parfumat și cu gust puternic de vară.

Aici sunt dacă vă împiedicați.

000