Păstrăv – mangold – vongole – zabaione. Saorma cu de toate.

000

Povestea asta trebuia sa fie despre mangold.

Pentru că mi’a adus Lucian un mănunchi într’o zi şi a spus ‘na, ia să te joci cu el’. Îl mai vazusem în diagonală prin pieţele mediteraneene şi mereu îmi aminteam de o vara petrecuta pe la Drăgăşani, când, în glumă sau nu, funzele de potbal mi’au fost indicate ca nişte înlocuitoare minunate pentru hârtia igienică. Aveam 6 ani şi de atunci nu mai întru în nici o budă fără să verific dacă este hârtie destulă acolo.

Dacă încă nu aţi vazut o frunză de mangold, vă spun eu că seamănă cu frunzele de sfeclă. Sau de rabarbăr. Sau de spanac, cu care sunt şi rude, dealtfel.

În engleză îi spune [swiss chard] da’ nu are nici gust de ciocolata şi nici nu’i din Elveţia.  Se mănâncă în zona Mediteranei si e delicios fiert, sotat sau înăbusit.

Reţeta este mai de domni azi, dar am în cap şi unele mai simple, cu care o să revin.

Poza asta complicată ascunde nişte operaţiuni simple, cu gusturi proaspete.
Este cu păstrăv de munte, mangold şi scoici. Fiecare cu haremul lui.

Am început cu mangoldul, este cel mai uşor de păstrat, nu se deteriorează şi poate fi reîncălzit.
Frunzele spălate dar lăsate aşa mari şi frumoase, au stat 3 minute într’o tigaie cu unt, un fir de sare şi niste suc de lămâie, la foc mare.
Mangold
Unt
Sare
Suc de lamâie

Apoi, vongolele, nişte scoici pe care le iubesc mult. Puteţi folosi orice scoici, eu le’am ales pe astea din motive subiective :), culoare, formă, reflexe. Femeie, deh.
Unt într’un vas pe foc, nişte usturoi. Scoicile peste, vin alb şi un capac, vreo 2 – 3 minute. Le’am lăsat la cald în vasul cu fund gros şi au stat bine până am avut nevoie de ele.
Vongole
Unt
Usturoi
Vin alb

Păstravul, tăiat bucăţi frumoase, uns cu ulei de măsline şi dat cu sare. L’am pus în tigaie cu pielea în jos, cum zice la carte, şi când l’am întors l’am stropit cu lămâie.
Păstrav
Ulei de masline
Sare
Suc proaspăt de lămâie

Zabaionele de grapefruit l’am făcut în ultima clipă, în cautarea unui sos mai altfel.
Nu’i greu de făcut dar nu merge să stai cu un ochi pe feisbuc şi unul în sos, pentru că o să ai o papară.
Un vas cu apă pe foc, un alt vas peste [bain-marie, adică]. Gălbenuşurile în vasul de deasupra. Am amestecat bine cu un praf de sare. Bine, bine, continuu, până au devenit cremoase. Am picurat nişte suc de lămâie şi una două linguri din sosul de la scoici.

Povestit, pare mult si greu. Nu’i, durează câteva minute şi a trebuit doar să fiu atentă numai la el. Zic el, dar cred că este o [ea], pentru că dacă îl neglijezi îţi strică ziua.
Galbenuş de ou
Sare
Suc de grapefruit
Zeamă de scoicile gătite

În farfurie le’am pus aşa cum am văzut eu că se face pentru poză sau când vrei să ceri mulţi bani pe o mâncare într’o cârciumă 🙂

Aici sunt dacă vă împiedicaţi.

000