Tocană de iepure în gutuie coaptă

000

Între spaima pe care ne’o trezesc puii compromişi cu furaje incorecte şi mila în faţa unui iepure cu ochii umezi, roadem coaste de porc şi ne imaginăm că pieptul de curcan aşa e el, uriaş, [nu vezi că’i ditamai pasărea, cât de mic vrei să fie pieptul?].
Raţele şi iepurii, gâştele şi peştii cu oase mici ajung greu în farfurii, pentru că nimic nu’i ca muschiul de vită şi ca sniţelul pane.
Iar uneori, mâncarea trebuie gatită, în ciuda raw-veganilor şi a facturii la gaz.
Când spui cuiva că lingura aia pe care o duce la gură are în spate patru - cinci ore de muncă, se poate nici să nu te creadă. Pentru că, nu’i aşa, mâncarea vine adusă de un ospătar care iese pe o uşă a unei încăperi unde trăiesc nişte oameni îmbrăcaţi în alb, care précis au nişte cutii din care scot mâncarea gata făcută.

Aşadar, pentru reţeta asta aveti nevoie ori de şapte minute ca să o citiţi ca pe o lectură, ori de cinci ore de răbdare şi dat din mâini.

Iepurii i’am luat de la o fermă.
Gutuile din piaţă.
Ceapa, morcovii, roşiile şi ierburile le’am cumpărat de la furnizorii noştri ţarani din Vad şi Stupini.

Am căsăpit iepurii pe bucăti. Pulpe şi coastele le’am pus deoparte pentru [văd-eu-ce].
Gâtul, spatele, căzăturile, capetele le’am sărat şi pipărat şi le’am rumenit în ulei, bine de tot, împreună cu nişte slăninuţă afumată.
Tot în tigaia aia am rumenit ceapa şi morcovii tăiaţi mărunt.
Am eu un vas mare şi portocaliu de fontă, pe care îl iubesc total. Acolo am pus tot, carne, legume, ierburi, vin alb, sare piper.
Cam două ore l’am lăsat în cuptor timp în care am pregătit gutuile.
Mare lucru nu le’am făcut, că erau cam tari. Le’am tăiat drept şi sus şi jos şi le’am pus la copt, după ce am scos iepurele. Mai socotim o oră jumate pentru gutui.
Iepure, bucăti medii
Slăninuţă, cuburi mici, fără şoric
Morcovi, felii
Ceapa, tocată mărunt
Roşii cuburi
Cimbru
Vin alb
Sare, piper

Între timp, răsturnăm tocana de iepure într’o tavă, să se răcorească. Şi, încet-încet, cu degete dibace, curăţam carnea de pe fiecare os, de pe fiecare gât, cap, coastă, coadă. Mozoleala asta în arome de legume coapte şi carne moale e chiar plăcută, aşa cum se amestecă ele şi formează un fel de sos gros.

Gutuile coapte. La scobitul lor trebuie răbdare şi un cuţit mic. Tăiaţi rotund, ţinând strâns în mâna fructul. Scobiţi cu o lingură, uşor. Scoateţi atât cât trebuie ca să încapă în ele câte trei linguri de carne. Umpleţi’le.

În cuptorul cald, cam la 140 de grade, gutuile umplute vor mai sta cam 1 ora. Înainte să le abandonati acolo, asiguraţi’vă că aţi pus peste ele toată grăsimea rămasă în tava cu carne şi legume.

Daca vă rămâne o mână de carne, luati un cuţit mare şi tocaţi’o putin, amestecaţi’o cu nişte unt bun, adăugaţi o lingură de muştar dulce şi aveţi un pateu delicios.

Eu am avut cam patru kilograme de iepure, cu tot cu capete, spate şi resturi de carne rămase după ce am porţionat iepurii.
Doişpe gutui. Unşpe, ca una era prea viermănoasă, chiar şi pentru gustul meu.
Patru cepe, trei morcovi, ulei de măsline, cimbrişor, vin alb vreo patru pahare. Din şase 😉

Nu am cantităţi precise, folosiţi’vă imaginaţia şi gustul. Puneti fenicul în loc de morcovi şi rozmarin în loc de cimbru. Mied în loc de vin. Este mâncarea voastră, faceţi ce vreţi cu ea 🙂

Aici sunt dacă vă împiedicaţi.

000