Cocoșei cu șevră și coji de pită
La Victoria locuiam pe strada Oltului, exact în ultimul bloc de lângă țigănie. Vecinii mei se numeau Danciu, Feraru, Țîca și făceau niște cocoșei din zahăr ars pe care îi cumpăram des. Spre disperarea bunică’mii care, ca să mă descurajeze să ronțăi toată ziua dulciuri, îmi spunea că țiganii fac chestiile alea în olița de […]
Orez cu urzici tinere, chevre și polen
Când îmi spune câte cineva că îi este scârba de urzici pentru că sunt murdare îmi amintesc de bancul ăla cu tipul care intră la o budă publică și îl găsește pe unul în fața pisoarului cu mâinile chircite, ridicate în sus. ‘Vă rog, zice chircitul, nu mă ajutați și pe mine cu fermoarul de […]
Supă cremă din ţelina coaptă, cu felii crocante de sfeclă şi sirop de oţet de mere
Când te strici la cap nu’i musai să vorbeşti singur. Eu, dimpotrivă, am devenită tăcută şi umblu cu priviri fixe prin pieţe, hărţuind ţaranii şi cotrobăind pe tarabe. Cu ocazia asta, însă, am stabilit definitiv că nu’i deloc greu să găteşti local şi sezonier. Trebuie doar să vrei, să crezi în asta şi să îţi […]
Supă cu peşte afumat. Fără fructe de mare
Prin zona mea fructele de mare au luat locul, în mod straniu, păstravului, crapului, racilor şi melcilor. Ardeleanul iubeşte acum calamarul şi spune că peştele miroase, are oase multe şi e scump. Crapul afumat este moale, dulce, cu o crustă roşiatică de la fum. Până l’am curăţat de oasele puţine am ciugulit din el şi […]
Poveste despre sângeretă şi sandwich-ul ei rumenit
Sunt o mare amatoare de gusturi extreme. Am mâncat cu mare satisfacţie balut şi viermi de mătase în Asia, ronţăi toate capetele de peşte, fac moarte de om pentru o târtiţă de găină, raţă sau gâscă. Sângereta, între toate mâncărurile care stârnesc ‘silă’, mi se pare un deliciu de neratat. Fără să înţeleg în vreun […]