Nu ne place jos. Numai sus.

Băi, toate astea le'am remarcat așa, în treacăt. Cum să zic, le'am simțit fără să mă gandesc anume la ele sau să le procesez.

În altă zi, tot în Roma, am rezervat la o cârciumioară care se anunța foarte dichisită, cu mâncare bună. Așa a și fost. Totul bun. Chelnerul român, masterand de geografia turismului, un moldovean simpatic foc. Când trecea pe lângă noi avea doua variante. Din cauza meselor foarte apropiate, era ori cu bucile ori cu - pardon - fermoarul, razant pe masa noastră. Ne'am hăhăit, am tras farfuriile mai deoparte și am halit cele mai bune paste din excursia aia.
În cartierul evreiesc din același oraș, la o locantă foarte posh, ne'au cazat lipiți de masa unor americani foarte în vârstă. Noi auzeam ce vorbeau ei, ei ce vorbeam noi. Nu pricepeau o iotă și din cauza asta stăteau bulbucați discret. S'au holbat și la mâncare, și la mine făcând poze cu telefonul. Eram umăr la umăr, cum se spune. Am râs și m'am gândit că ar fi amuzant să îi întreb ce limbă vorbesc, așa cum ne întreabă ei pe noi mereu. Apoi am stabilit că sunt blondă, pentru că nu aș fi putut să îi intreb decât în engleză. Doh.

Excursia încheiată, revenim acasă.
La bistro, după amiaza.
Doamnă tânară. Soț, copil.
"Bună seara, bine ați venit. Singura masă liberă este asta." " Oh, asta? Dar e lângă veceu" "!?".
"Doamnă, dar sunt două uși și un zid între dumneavoastră și toaletă"
Apoi m'am gândit că poate femeia a crezut că mica noastră fântână e pisoarul. Și atunci da nene, era chiar în coasta lor.

Altă seară, alt cuplu.
"Masa asta? Asta de la șosete" "!?"
Am dibuit misterul. Dacă te așezi la mesele de jos poți să le vezi șosetele celor de la mesele de sus. Mă gândesc că vara poți, dacă insiști, să le vezi chiloții doamnelor. Ceea e chiar bine, nu? Am putea chiar să luăm bani extra pentru poziționare preferențială.

Nu am păr în cap, oameni buni, câte povești din astea am strâns în șaișpe ani de bistro.
Sunt eu nebună sau românii sunt cei mai domni de pe planeta?
Pe aia cu Tim Roth care a acceptat decent să stea la o masă mică și ușor înghesuită fără comentarii și cu un alt actor român semi-celebru din telenovele, care s'a bătut cu pumnul în piept "cred că nu știți cine sunt eu" pentru că nu l'am putut primi într'o seara cu eveniment privat, v'am spus'o?
Dar despre cei care strâmbă din nas la mesele care nu sunt pe podium cu "nouă nu ne place jos, doar sus"?