Surdul cu mutul pe întuneric

000

Să educăm consumatorul.
Cuvântul ăsta – consumator – este la fel de mucegait și dubios ca și meniurile alea de bodegă cu patruzeci de pagini.
Protecția consumatorului, educația consumatorului, comportamentul consumatorului. Comunicăm între noi prin legi, norme, proceduri, ne urâm, ne păzim unii de alții, ne bănuim, ne furăm.
Și, mai presus de toate, vrem să ne educăm reciproc.

E ca și cum suntem unul chinez, altul polonez, amândoi analfabeți și încercăm să ne învățăm unul pe celălalt să scriem.
Surdul cu mutul pe întuneric.

Propun un armistițiu, timp în care să ne educăm fiecare pe sine.

Pentru început, cârciumarii să bată în cuie promisiunea că își vor păstra drumul și identitatea, că vor respecta și onora mâncarea, cu riscul de a diminua, uneori, încasările.

De pildă, daca tu, bucătar îți propui sa nu mai servești, să zicem, o carne fără sosurile cu care a fost ea gândită din ratiuni de gust final, noi cei din jur, tot bucătari, să nu mai acceptăm să servim mâncarea oricum, doar ca să vindem.
Pentru că nu poți face concesii la onoarea și profesionalismul tau pentru o mână de bani.
Și, dacă tu barman cu ștate vechi de plată stabilești că un cocktail nu poate fi trimis la masă fără gheață, așa să rămână regula, în vecii vecilor, amin!

Iar, tu, consumator, să poți să te iubești atât de mult, încât să îți oferi o masa frumoasă și liniștită pornind de la ideea că oamenii sunt buni, mâncarea proaspătă, scaunul comod, lumina potrivită și regulile rezonabile. Să ai răbdare să te întâmpinăm, să îți povestim despre mâncare și băutură, să te bucuri de muzică și atmosferă până reușim să pregătim totul.

Să ne zâmbim, să ne respectăm, ba chiar să ne iubim, că nu fain să spumegi de furie nici când gătești, nici când mănânci.
Altfel, ne zbatem degeaba, ne călcăm în blide unii altora și o să ajungem să vă întindem mâncarea și băutura printre zăbrelele unui gard protector.

000