Mă cheamă Oana și
nu am dormit mai mult de șase ore pe noapte de sâmbăta trecută,
s’a umplut orașul de rockeri,
nici nu știam că există atâția oameni îmbrăcați cu pantaloni de piele la 32 de grade,
am niște nemulțumiri cu festivalul ăsta Rockstadt Extreme Fest și oamenii din toată Europa și Romania care au venit la el:
toți sunt veseli, râd într’una și nu se supără dacă durează comanda, niște dubioși
am fost la budă după ei convinsă că e jale, băi, era lună, nu se poate așa ceva, să lași tu curat după tine așa, în bătaie de joc și ironie,
deși erau câte 10-12 la masă, nu gesticulau după ospătar, nu cereau nimic special, lăsau curat sub masă ba mai și mulțumeau că a fost bine, ori nu sunt sănătoși la cap ori sunt neieșiți la cârciumă, nu așa se face bo$$, ne’ați dat peste cap nervii că nu am avut ocazia să îi etalăm reciproc,
le’am dat palincă din partea casei unor italieni care insistau că pastele ‘erano davvero spettacolari!’ numa’ să tacă din gură, ce e aia să lauzi mâncarea așa ca nebunul, degeaba
m’am uitat și pe străzi, nu tu telefoane pe speaker, nu urlete, nu gesturi de maimuță, umblau așa ca niște psihopați, în tăcere, privind orașul și minunându’se fără vorbe.
Băi, ați stricat tot ce s’a construit cu greu în orașul ăsta, cocalăreala, stridentul și dezordinea, i’ați adus pe ăștia care nu se potrivesc deloc cu atmosfera, era ca la nunta aia de surdomuți la care am făcut eu un catering, toată lumea era pe distracție dar nu se auzea nici musca. Rușine.
Să mai faceți și la anu’.
