Mă cheamă Oana și
acces gratis la toaletă,
un pahar cu apă
și o zamă,
asta nu refuz niciodată la bistro nimănui care cere și e în nevoie.
Și un câne dacă ajunge la ușa ta flâmănd și însetat îi pui în față un blid, d’apăi un om.
Doresc tuturor care pun afișe cu “toaleta e doar pentru clienți” să trăiască, doar o dată, căldurile alea de pântecăraie absolută
și să fie nevoiți să se tragă în tufe sau în gangul din Enescu, că e la modă.
Am spălat bude după oameni sărmani, da’ să vezi ce am spălat după clienți și cum am filtrat voma din pisoar ori am râcâit stropii maro de pe faianță. Și n’am mai murit.
Paler zicea că “bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puțin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi, citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor și ne rugăm prea rar,
ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar și urâm prea des. Am învăţat cum sa ne câştigăm existența, dar nu cum să ne facem o viață.
Am adăugat ani vieţii și nu viață anilor.”
Eu mai adaug că ne naștem plângând și, deși avem acolo și zâmbetul și bunătatea puse deoparte, le folosim așa de rar că par ocazii.
Pe fondul acesta maro-gri vă spun că azi facem și iahnia cu sos de morcov și, pentru că sunt femeie și nu știu niciodată ce vreau, probabil că o să mai apară ceva, habar nu am ce.
