Ia, liniște, că ieri am studiat despre euristica dezgustului și
decizia de a te sui pe colacul de la veceu ca o capră neagră pe Bucegi,
în echilibru precar, cu geanta într’o mână, telefonul în alta, atingi clanța, robinetul, butonul de apă, îți cade eșarfa pe jos, îți sprijini palma de perete și, la final, pleci liniștită cu satisfacția că n’ai atins colacul. Nah, bravo.
Între timp, colacul are deja urmele tălpilor altor șase femei
care au avut exact aceeași idee genială ca și tine,
te’ai speriat de lucrurile care par murdare și ai ignorat riscurile reale,
șansa să’ți rupi bucile încercând să aterizezi pe vasul de toaletă decât să iei vreo boală doar pentru că ai stat pe colac e mult mai mare, vă zic eu, care strâng șuruburile alea zilnic,
ești convinsă că ești singura care face asta, excepția, și că restul oamenilor sunt cei care îl murdăresc,
nu, tu, fetelor, restul sunteți tot voi.
Băi, daca extratereștrii se uită la în jos, vor crede că femela adultă își face nevoile exclusiv din poziția vulturului pleșuv tibetan și că cel mai mare prădător al ei este colacul de budă și raportul de gardă as suna:
“Civilizație promițătoare, au descoperit fuziunea nucleară, transplantul de organe și inteligența artificială.
Dar, la capitolul defecație practică un ritual colectiv prin care evită contactul cu obiectul destinat contactului și îl murdăresc cu încălțămintea, pentru ca următorul membru al tribului să aibă și mai multe motive să îl evite. Specie inteligentă, dar greu de urmărit la baie, murdăresc un obiect de care se feresc ulterior, pentru că e murdar.”
~~
Mâine bistroul e închis că reparăm veceul (lol) și zugrăvim bucătăria,
dar azi
Mercimek Çorbası – supă turcească de linte
Chiftea de cartofi cu varză murată rumenită, sos de roșii cu ierburi aromate
Curcan în sos de hrean și smântână
