Fetișuri cu chefi

000

Un prieten cu care stăteam de vorbă recent m’a întrebat Oana, dacă noi suntem chefi, Gordon Ramsay ce dracu’ e?

Zilele astea, pe unde te întorci, mai peste tot plutește în aer un respect mistic față de chefi.
Lumea ascultă smerită sfaturi despre cum așezi mâncarea în farfurie din stânga spre dreapta sus, despre semnificația culorilor din blide și influența lor asupra planetelor, despre cum vor fi proiectați direct în străfundurile copilăriei unde spațiul negativ nu va mai exista.

‘Care sunt regulile după care trebuie savurată această mâncare?’
‘E doar o mâncare. Se mănâncă’

Zilele astea găsim mai degrabă poze cu bucătari pe coperțile revistelor, nici urmă de inventatori, copii atinși de geniu, medici sau pictori.

E drept că e și distractiv. Să mergi la o cârciumă unde roiesc în jurul tău chelneri gată să se repeadă să îți schimbe șervetul, să îți taie oul gătit sous-vide, să îți picure sosul, să afume desertul, să îți transmită ce zice cheful despre cum apuci cu buzele frunza opărită și o mesteci de trei ori pe stânga.

Băi, e mișto uneori, e ca la spectacol, plătești dar te simți important, te distrezi, dai check in, crapă restul de invidie.
Problema este că circul ăsta este confundat cu realitatea.

Copii, misiunea unui bucătar este să facă din ingrediente de bază o mâncare pentru care cineva va plati o sumă cinstită. Insă, pentru că oamenii au început să trăiască foarte mult departe de gestul gătitului, treaba asta a devenit un fel de magie.

Snobismul a înlocuit știința. Piarul în exces, jurnaliștii care reproduc cu limba prinsă între buze toate declamațiile, folosirea și refolosirea acelorași texte, îi fac pe bucătari să confunde spectacolul cu realitatea.

Că ne purtăm ca și cum învârtitul în cratiță este un soi de operație pe creier, nu așa mare bai.

Dar că sunteți prin bucătării pe acolo oameni care nu ați călcat prin vreun câmp ca să scoateți doi cartofi, că nu ați gătit NICIODATĂ cu produse de la țărani, că nu știți să tranșați un porc și nici nu vreți să învățați, nu pricepeți că aveți misiunea să educați nu să epatați, asta’i grav.

Fanteziile sunt faine, dar la sfârșitul zilei ne întoarcem tot la realitatea aia în care desenele pe farfurie și analfabetismul culinar sunt nocive.

000