Iarna scriu mult și prost. De la frig.

000

Textele mele sunt pentru oameni cu simțul umorului, care știu să citească printre rânduri și nu se dau cu fundul de pământ după primele trei versuri.

Dacă faceți parte dintre cei care, grași fiind, se simt lezați când se vorbește despre balene, atunci e posibil ca ce scriu eu să vă pară îngrozitor. Meh.

Textul original este aici.

Hai, că mai e puțin și bubuie Brașovul.

Nu de la petarde, că au mai dispărut cocalarii aia mici.

De la turiști.

Acu’ ceva ani, am pus o întrebare. Am pus’o des, multora, primarului, celor care fac “strategia de turism a orașului”, cârciumarilor, celor cu magazine de bulendre, proprietarilor de airbenebe-uri.

Ce fel de turiști ne dorim la Brașov?

Că, fără supărare, putem să ne dorim tineri britanici bețivi și agitați ori cocalari în trening și adidași cu talpă dublă.
Sau, pe cei cu bonuri de vacanță și buget redus.
Ori, tanti și neni cu cojoace și căzacești.
Sau, arabi tineri în pantaloni puma lucioși - că mi’am amintit de ieri.
Ne dorim rusii? Sau sud-africani?
Ori, poate ne dorim turistul nordic cu bani și educat, japonezul placid dar politicos și curios.
Poate, visăm la oamenii peste 40 de ani, buget peste medie, în căutare de liniște, mâncare bună, ceva cultură, aer de munte.

Nu’i nici o rușine să alegi o cale.
Slovenia a decis că strategia lor se numește [turism de cinci stele] și s’au apucat sa dezvolte, încet, ideea asta.

Brașovul este acum exact ca o cârciumă care vinde mici, sushi, cartofi prăjiți, ceviche, pizza, ciorbă, foie gras, chiftele, fructe de mare, deodată.
Oferă de toate și nimic, e o mlaștină în care turiștii se afundă și ies osteniți, fără să priceapă mare lucru.

Drama este că la locul cu strategia nu mișcă nimeni.
Din prostie, frică, lipsă de educație, lipsă de responsabilitate, pentru că ei sunt tot niște cocalari, lene, hoție, ură față de brașoveni, dispreț pentru oraș, neputință, șpagi luate ca să livreze priorități particulare.

Orașul pare decent, altfel. Până te uiți în detaliu și vezi dezastrul.

Clădiri care cad, haos în circulație și polițiști comunitari care stau cu curu’ la masinile parcate pe bezile unice, mizerie crasă pe la colțuri, paviment distrus, straturi de rahat de porumbei, ganguri pline de pișați și uleiuri curse de prin sacii de gunoi, firme și magazine cu design infect și neoane roz sau mov, clădiri noi cu arhitectură odioasă și colțuroasă, oamenii care fac ce vor, unde vor, aruncă, scuipă, se cacă - da, fură, urlă, sparg, zac beți, gunoaie care curg.

Mizerie crasă, fără locuri de distracție, fără un concept, fără cineva cu coaie care să preia asumat o strategie și să taie capete celor care își bat joc de oraș și de noi.
Cineva care să spună ‘aveți două luni să vă reparați clădirile, trei zile să dați jos firmele de cocalari, de mâine cine parchează aiurea ia amenda maximă”

Drama este că, de exemplu, dacă eu eram foarte proastă, hoață, cocălăreasă, veneam în adidași cu toc la bistro și dădeam cu hialuronic pe la colțurile feței, dacă ascultam manele și aveam ruj pe dinți, ce să vezi, exact așa arăta și bistroul.

De aia zic, frumosul nostru nu’i frumosul lor, când citești S Brown mereu nu mai procesezi Tarkovski, daca dai la maxim pe Nicolae Linguraru ce să mai cauți tu cu Benny Carter, cum să îți pară nasoală mizeria dacă și la tine pute.

Și, cum să te dai la o parte, incompetentule șef de serviciu/consilier local / administrator sau ce funcții mai aveți pe acolo?
N’ai cum, traficul de influență, spăgile, plimbatul cu superioritate prin oraș, pilele, afacerile pe spinarea bugetului cine le mai face?
O să murim sufocați nu de turiști ci de funcționari locali corupți ori lași.

Facem ciorba de salată azi, v’aș fi pus o poză cu ursul butaforie care face caca în piața Enescu, da’, cum am spus, bunul gust e discutabil.

Text scris în 4 ianuarie 2020, la nervi dar totuși, la rece 🙂 

000