Nu este mereu vorba despre sex oral atunci când eşti aşezat în genunchi

000

…am deschis gura să spun asta cuiva care striga la mine din mijlocul bistroului într'o zi în care nu am vrut să împărţim un tiramisu în trei după ce refuzasem să mutăm o masă.
Dacă aţi deschis cârciumă, fiţi ospitalieri! Clientul decide, voi sunteţi aici pentru noi, noi plătim!

Apoi m’am gândit să fac, măcar o vreme, un meniu separat, cu taxe modice pentru mutat masa, deşurubat becurile, luat florile din vază. Taxă pentru modificarea reţetelor, pentru carbonara împărţite în trei, pentru scos gheaţa din cocktail’uri. Pentru supă de ceapă făra ceapă şi pentru suc proaspăt de portocale fără pulpă de portocale.

În drumurile mele prin cârciumile lumii m’am aflat şi în situaţii faine şi în mai puţin comode.
Băi, nu mi’a trecut niciodată prin cap să strig la cineva, să pretind, să îi flutur banii pe sub nas.
Să îl jignesc pentru că reţeta lui nu este potrivită cu dieta mea, să mă supăr pentru că uşa de la veceu este la doar la zece metri.
Am mâncat şi bine şi prost. Am dat peste oameni mişto sau peste ghiolbani. Am acordat şanse şi nu am pus etichete. A meritat.

Şi acum vă rog să vă aşezaţi pe scaun la biroul sau magazinul unde vă câştigati banul zilnic şi să vă imaginaţi că intră o gaşcă de clienţi.
Doi dintre ei nu sunt de acord cu felul în care cade lumina, se duc la întrerupător şi o sting.
Altul, nu e fericit cu fonturile din draftul de contract, vă pretinde să schimbaţi caracterele şi paginaţia.
În magazinul de haine, uneia nu îi place cum sunt croite nişte mâneci, scoate o foarfecă şi vă roagă să le modificaţi.
Un copil lăsat puţin singur, scoate din vitrina cu bijuterii toate piesele şi le îndeasă în buzunare.
Pe raftul cu seturi de veselă, un domn, nefericit cu felul în care sunt combinate piesele, îşi construieşte singurel un set din toate farfuriile expuse.
O tipă dă muzica mai tare. Alta ţipă că se grăbeşte.

Aţi chemat paza? Păi, de ce? Banii lor nu sunt buni? Doar plătesc. Cash sau cu cardul.

P.S. În timp ce unii îmi spun cârcotaşă, altii mă cred nebună. Cei din branşă îmi spun şoptit, ‘aşa, spune’le, poate ne vor înţelege’. Eu spun, că nu mă doare gura. Dacă am spune cu toţii însă, politicos si ferm, canapelele nu vor mai avea urme de gem şi nici nu ne vom da de ceasul morţii încercând să scoatem faina din béchamel.

000