…am deschis gura să spun asta cuiva care striga la mine din mijlocul bistroului într'o zi în care nu am vrut să împărţim un tiramisu în trei după ce refuzasem să mutăm o masă.
Dacă aţi deschis cârciumă, fiţi ospitalieri! Clientul decide, voi sunteţi aici pentru noi, noi plătim!
Apoi m’am gândit să fac, măcar o vreme, un meniu separat, cu taxe modice pentru mutat masa, deşurubat becurile, luat florile din vază. Taxă pentru modificarea reţetelor, pentru carbonara împărţite în trei, pentru scos gheaţa din cocktail’uri. Pentru supă de ceapă făra ceapă şi pentru suc proaspăt de portocale fără pulpă de portocale.
În drumurile mele prin cârciumile lumii m’am aflat şi în situaţii faine şi în mai puţin comode.
Băi, nu mi’a trecut niciodată prin cap să strig la cineva, să pretind, să îi flutur banii pe sub nas.
Să îl jignesc pentru că reţeta lui nu este potrivită cu dieta mea, să mă supăr pentru că uşa de la veceu este la doar la zece metri.
Am mâncat şi bine şi prost. Am dat peste oameni mişto sau peste ghiolbani. Am acordat şanse şi nu am pus etichete. A meritat.
Şi acum vă rog să vă aşezaţi pe scaun la biroul sau magazinul unde vă câştigati banul zilnic şi să vă imaginaţi că intră o gaşcă de clienţi.
Doi dintre ei nu sunt de acord cu felul în care cade lumina, se duc la întrerupător şi o sting.
Altul, nu e fericit cu fonturile din draftul de contract, vă pretinde să schimbaţi caracterele şi paginaţia.
În magazinul de haine, uneia nu îi place cum sunt croite nişte mâneci, scoate o foarfecă şi vă roagă să le modificaţi.
Un copil lăsat puţin singur, scoate din vitrina cu bijuterii toate piesele şi le îndeasă în buzunare.
Pe raftul cu seturi de veselă, un domn, nefericit cu felul în care sunt combinate piesele, îşi construieşte singurel un set din toate farfuriile expuse.
O tipă dă muzica mai tare. Alta ţipă că se grăbeşte.
Aţi chemat paza? Păi, de ce? Banii lor nu sunt buni? Doar plătesc. Cash sau cu cardul.
P.S. În timp ce unii îmi spun cârcotaşă, altii mă cred nebună. Cei din branşă îmi spun şoptit, ‘aşa, spune’le, poate ne vor înţelege’. Eu spun, că nu mă doare gura. Dacă am spune cu toţii însă, politicos si ferm, canapelele nu vor mai avea urme de gem şi nici nu ne vom da de ceasul morţii încercând să scoatem faina din béchamel.
September 6, 2016 at 4:50 pm
Bravo Oana, din păcate nimeni nu vrea educație, toți vor sa subjuge și sa își arate mușchii. Trăim în tara eu am cu ce!
September 6, 2016 at 7:20 am
Scrii fain, dar folosește naibii cratima aia. Apostroful nu e cratimă. Ai o vârstă, e penibil.
September 6, 2016 at 9:11 am
Ei, penibil era dacă mă scobeam în nas sau îmi arătam sânii.
Asta cu apostroful în loc de cratimă o am de mai mult de zece ani și nu mă las, îmi amintește de virgula de la bistro 🙂 Am alte păcate de care mă preocup, ăsta e tolerabil.
September 6, 2016 at 10:20 am
Gresesc poate, dar apostroful a fost cratima inainte ca ce de pe urma sa vina la noi, nu?
Bine ca’i pusa unde trebuie si nu aiurea…
September 6, 2016 at 10:35 am
nu-i nimic penibil in ati arata sanii.
October 7, 2016 at 9:45 pm
Ana, tu ai vrut tiramisu la 3 farfurii?