Share on Facebook0Share on Google+0Pin on Pinterest0Tweet about this on TwitterPrint this pageEmail this to someone


Sunt o mare amatoare de gusturi extreme.
Am mâncat cu mare satisfacţie balut şi viermi de mătase în Asia, ronţăi toate capetele de peşte, fac moarte de om pentru o târtiţă de găină, raţă sau gâscă.
Sângereta, între toate mâncărurile care stârnesc ‘silă’, mi se pare un deliciu de neratat.
Fără să înţeleg în vreun fel cum naiba poti stabili că nu îţi place ceva fără să guşti, pot totuşi să mă abţin să hărţuiesc oamenii care refuză să încerce ouăle crude. Sau maţele prăjite. Sau burta de vită.

Asta nu mă împiedică să gătesc cu chestii mult ocolite de cei cu ficatul sensibil. Al meu e de o nesimţire care îmi permite să mănânc piei de pui fierte şi caimacul de pe lapte. În acelaşi timp 🙂

Iubesc sângereta şi am considerat’o multă vreme o reţetă care există numai în România. Mai târziu, când am învăţat că reţele sunt internationale, doar că fiecare le adaptează sezonului, climei şi oamenilor, am descoperit boudin noir-ul, black pudding-ul, morcilla, blutwurst-ul şi sanguinaccio.

Cum ar veni, sângereta e un bun universal. O fierb, coc şi prăjesc multe popoare. Diferenţa este că noi nu o mai iubim. Şi ne este cam ruşine cu ea că, deh, face a barbarie. Ciaia să omori porcul şi să îi haleşti sângele?

Tristă de tot am fost şi când am descoperit că la Foire au Boudain, un festival al sângeretei care se organizează anual într’un sătuc din Franţa (Mortagne-au-Perche) vin fermieri şi măcelari din toată lumea. Până şi din Japonia. Numai din România, nu 🙁 poza sangereta 1

Sângereta se pregăteşte iarna la noi. Francezii o produc tot timpul anului pentru că folosesc praf de sânge pe care îl rehidratează. Eu sunt multumită că o găsesc aici tot timpul în sezonul rece, chiar în doua variante: proaspătă şi afumată.

Am construit chiar un sandwich cald cu ea, care s’a dovedit pe placut multora. Îl găsiţi uneori în bistro, atunci când am de unde cumpăra sângeretă de bună calitate.



Sandwich crocant cu sângeretă,
morcovi caramelizaţi, ardei iuti rumeniti,
crema de mustar, pesto
de seminte de dovleac

Sandwich-ul ăsta se împacă bine cu o pâine rustică. Cu o ciabatta sau o pâine de casă cu cartofi.

Pentru un sandwich o sa aveţi nevoie de 
5 - 6 felii groase de un deget de sângeretă afumată, rumenită într'o tigaie cu puţin ulei
o lingura unt
o lingură de pesto de seminţe de dovleac
3 - 4 rondele de ardei roşii iuţi
o lingura de cremă de muştar
10 - 12 rondele de morcovi (pentru caramelizat: 50 ml ulei, un praf de sare, câteva boabe de piper roz, o lingură de zahar)

sangereta si sandwichul ei rumenit (2)

Salata verde, murăturile sau sfecla roşie sunt însoţitori minunati pentru sandwich'ul ăsta consistent.


Începeti prin a pregăti nişte pesto. Puteţi face mai mult, ce vă rămânemerge bine pe o salată sau pe nişte paste.
200 g seminte de dovleac crude
200 ml ulei masline
100 ml ulei de dovleac
coajă de la două lămâi verzi
un căţel de unsturoi

1 linguriţa de sare
Toată lumea în blender. Pasaţi cât doriţi, mie îmi place pesto'ul ăsta mai aspru, deci nu pasez până devine pasta.
Faceţi cum doriţi, puteţi încerca variante şi o alegeti pe care care vă place mai mult. Este posibil să fie nevoie să opriţi din când în când blenderul şi să recuperaţi compoziţia de pe pereţii lui. Reluati până e gata.


Morcovii caramelizaţi durează puţin mai mult decât următoarele manevre, deci ne ocupam de ei.
Pentru un sandwich ajung 10 - 12 rondele pe care le punem într'o tigaie cu puţin ulei şi sare cât apucăm între degete. Dacă vă face placere, câteva boabe de piper roz o să le facă bine morcovilor. Şi dumneavoastră.
Lăsaţi morcovii să se rumenească puţin la foc mare (3 - 4 minute, amestecând din când în când). Îi presărăm apoi cu zahar şi, învârtindu'i mereu aşteptăm să se îmbrace în caramel. Scopul nu este să gătim morcovii - ei ar trebui să rămână crocanţi. Se pot păstra în frigider o zi două şi sunt buni aşa singuri, lângă nişte carne sau în salate.


Ardeii iuţi se fac tăind rondele potrivite şi prăjindu'le în tigaie, cu putin ulei şi sare.
Atenţie însă, este posibil să vă usture ochii şi să tuşiţi, capsaicina nu iartă pe nimeni (o substanţă care găsește în ardeii iuți, cea care care produce senzația de iute atunci când consumăm ardeii şi care se volatilizează şi ne sare la beregată când îi prăjim). Nu vă speriaţi, puneti un capac pe tigaie şi aveţi răbdare 3 - 4 minute cât durează rumenirea. 
Păstraţi ardeii într'un borcan şi nu puneti mâna la ochi sau la nas dacă nu ati rezistat şi aţi 'ciugulit' o rondea cu degetele 😉


Crema de muştar se face repede.
50 g de mustar clasic
50 g smântână fermentată
10 ml de vin alb
o ceapa verde mica tocată mărunt sau 1/4 ceapa albă tocată la fel de mărunt
o frunză de busuioc proaspat
un fir de sare
Se amestecă toate astea şi se pastrează în frigider, într'un borcan. De fapt, le puteţi pune pe toate în borcan şi să le amestecaţi scuturând. Economisiţi timp, linguri şi boluri.


Să recapitulăm ce avem
ciabatta tăiată în jumătate sau două felii de pâine de casă
felii de sângeretă
unt
pesto de dovleac
ardei iuţi
morcovi caramelizaţi
cremă de muştar

Cum se 'construieşte' sandwich'ul
Pâinea se prăjeşte (chiar şi ciabatta, aşa tăiată în două) şi se unge bine cu unt pe părţile interioare.
Pe partea de jos se intinde pesto de seminţe de dovleac, se aşează morcovii caramelizaţi, se adaugă sângereta. Apoi, ardeii iuţi şi crema de muştar.
Deasupra, felia rămasă.
Ca să finalizaţi sandwich-ul aveţi acum două variante. Îl puneţi pe o tavă micută şi îl plasaţi în cuptorul încins vreo 10 minute. Asta merge dacă pregătiţi 4 - 6 bucăţi, ca să scăpaţi mai uşor.
Pentru o bucată sau două, luaţi mai bine o tigaie, încălziţi'o puţin, puneţi sandwich'ul în ea şi acoperiţi'l. Acum o să înţelegeţi rolul untului, care se va topi şi vă întra în pâine, o va rumeni, bla-bla, etc. Şţiţi ce vreau să spun 🙂

Cum se mănâncă
Cu mâna şi gura larg deschisă, ca să apucaţi din toate gusturile dinăuntru.
Sau, dacă aveţi musafiri gomoşi ori sunteţi la prima întâlnire şi nu se face să vă curgă grasime pe barbă şi pe mână pâna la cot, luaţi un cuţit de friptură, din acela zimţat şi luptaţi'vă cu el.

Nu uitaţi de salată verde stropita cu lămâie sau cu un oţet bun, nişte sfeclă coapta tăvălita prin hrean sau ceva murături.
poza sangereta 5

Share on Facebook0Share on Google+0Pin on Pinterest0Tweet about this on TwitterPrint this pageEmail this to someone