În bucătăria bretonă s’a inventat kouign-aman’ul ăla cu care eu m’aş mărita dacă ar fi liber. Şi galetta cu cârnaţi. Şi, mai ales clătitele fine, pufoase şi desăvârşite, zise şi crêpe.
Prăjitura asta e mai de iarnă – primăvară, când nu mai ştii ce să faci cu prunele afumate pe care le’ai cumpărat după sărbători când plănuiai să mai slăbeşti fără să te constipi.
Eu le cumpăr din piaţa, de la un nene care picoteşte în spatele unei tarabe încărcate cu ierburi uscate, porumb pentru floricele, hrean ras şi tarhon în oţet. Au gust curat de fum şi îţi mânjesti degetele cu aroma lor.
Îl rog mereu să nu facă nod la pungă ca să pot mânca atunci, pe loc, câteva.
Nu o fi de vară, dar merge bine de tot şi pe caldură. Cu ceva acrişor, o smântână grasă, un iaurt. Şi musai, o mână de nuci prăjite cu sare.
Am vrut sa spun că am început cu aluatul, dar de fapt am debutat ciordind romul din bar. Şi nu orice rom, că doar nu ne jucăm în bucătărie cu ciurucuri 🙂
Deci, am continuat cu aluatul.
Gălbenuşurile în mixer cu zahărul. Până s’au umflat şi s’au albit mi’am murdărit degetele în drojdie, putina apă caldă şi nişte zahăr, ca să fac maiaua.
Cu mixerul pe viteză mică, am adăugat treptat faina, maiaua, romul, zahărul vanilia şi sarea.
făină 325 g
drojdie proaspătă 10 g
gălbenuşuri de ou 6 bucăţi
zahăr pudră 200
zahăr vanilat bourbon 1 plic
sare un praf
rom 20 ml
L’am scos într’un vas şi l’am lăsat o oră la frigider, acoperit cu folie de plastic.
Pentru umplutură, ceaiul îl aveam făcut. O infuzie simplă de ceai negru.
Am pus totul grămadă – prunele, ceaiul, apa de flori, sarea, scorțișoara şi romul - şi le’am lăsat să fiarbă 3 minute.
Se pasează simplu cu mixerul vertical şi, după ce se răcorește capătă o consistență de magiun cu parfum exotic.
Prune afumate, fără sâmburi 300 g
ceai negru rece 150 ml
apa de flori de portocal 20 ml
scorțișoara pudră 2 g
rom 50 ml
vin rosu 30 ml
zahăr pudră 120 g
sare, un praf
Un gălbenuş bătut cu o lingură de apă, pentru uns
Am ales o formă de tort cu fund detaşabil, de dimensiune medie, vreo 24 de cm. Am îmbrăcat’o în hârtie de copt, totul devine mult mai simplu la final, când vrei să scoţi comoara pe farfurie.
Două treimi din aluat le’am întins, cu mână udă, pe fundul formei şiam ridicat marginile, ca să nu o ia razna prunele.
Restul de o treime l’am pus deasupra. Oul bătut, ca să arate chipeşa tarta, şi gata. Am scuipat’o de deochi şi am pus’o în cuptor 45 de minute la 150 de grade.
Ori de la treaba ai cu deochiul, ori de la talentul meu nemaipomenit, a ieşit foarte sexi şi bună.
Nucile le’am prăjit ca pe seminţe şi m’am asigurat că smântâna e cea mai grasă şi cea mai fără gelifianţi.
Aici sunt dacă vă împiedicaţi.
Iarna scriu mult și prost. De la frig.
Radulescu Stefan
Make gogoașa great din nou
Dorina
Un crème anglaise ratat? Nu'i bai.
Ioana Ionica
Un crème anglaise ratat? Nu'i bai.
Ioana Ionica
Trenduri în bucătărie: sinuciderea
Zeno Popescu