Supă cremă din ţelina coaptă, cu felii crocante de sfeclă şi sirop de oţet de mere

000

Când te strici la cap nu’i musai să vorbeşti singur. Eu, dimpotrivă, am devenită tăcută şi umblu cu priviri fixe prin pieţe, hărţuind ţaranii şi cotrobăind pe tarabe.
Cu ocazia asta, însă, am stabilit definitiv că nu’i deloc greu să găteşti local şi sezonier. Trebuie doar să vrei, să crezi în asta şi să îţi mişti fundul mai mult, prin băcănii, pieţe, târguri şi ferme.

În supa de azi au intrat numai chestii locale. Bine, sunt puţine de tot, practic nişte rădăcinoase, smântână şi oţet de mere. Sarea şi ea, tot de la noi, din salina de la Slanic.
Practic, supa asta poate fi un manifest pentru gust simplu, local şi modest, potrivit cu vremurile în care nu mai dăm la coasă, deci putem să mâncam mai puţin şi mai bun.

Am copt ţelina şi pătrunjelul rădăcină, în cuptor la 160 de grade, vreo oră jumate.
Le’am copt în coajă şi din cauza asta au fost mai greu de curăţat.
Dacă le coceam gata curăţate mă alegeam cu un strat tare la suprafaţa lor iar asta mi’ar fi schimbat puţin textura, gustul şi textura supei. În fine, voi puteţi face cum vreţi, poate staţi mai rău cu timpul sau cu răbdarea. Nu am pus nimic peste ele înainte de a le pune în cuptor.

Merele le’am curăţat de coajă şi le’am tăiat cuburi, apoi le’am rumenit în unt şi le’am sărat cu sare de Slănic. Am adăugat bucăţile de rădăcinoase şi nişte apă, nu multă, sa fiarbă încet până devin bune de pasat.

Pasate şi date prin sită, au revenit pe foc împreună cu smântână fermentată de la Artesana, un 30% foarte bun. Gustul final al supei este parfumat şi dulce, pregătită cu mai puţina apă devine un piure delicios.
Vă puteţi lipsi şi de smântână si de unt, nu mă băgaţi în seamă, sunt ardeleancă deci am mereu în frigidere slănină, unt şi smântână.

Sfecla am curăţat’o şi am feliat’o subţire. Am pus’o în cuptor pe foaie de copt cu un fir de ulei bun. La 190 de grade nu trebuie să stea mai mult de 20 de minute, cu un moment de întoarcere a feliilor de pe o parte pe alta, la jumătatea timpului. Răcite, devin crocante, cu marginile puţin ondulate.

Siropul l’am făcut din oţet de mere şi zahar, jumi – juma din fiecare. Fiert destul, devine lucios şi cu gust parfumat, puternic dulce – acrişor.

Vag, aş putea să vă spun nişte cantităţi, dar mai bine vi le stabiliţi voi.
Ţelină
Pătrunjel rădăcină
Ulei bun
Sare
Mere
Unt
Smântână
Sfecla pentru chipsuri
Oţet de mere şi zahăr pentru sirop

Recapitulând, am copt ţelina şi pătrunjelul radăcină, am rumenit mărul în unt, le’am acoperit pe toate cu apă. Apoi le’am pasat, am adăugat smântâna şi am dat gustul final.

Chipsurile le’am făcut în ziua de dinainte, siropul în timp ce se coceau rădăcinoasele.

Tehnica pe care o iubesc eu cel mai mult este cea a răbdării. A coptului încet, a descoperirii dulcelui din legumele rumene. M’am făcut un obicei din a îmi organiza timpul în aşa fel încât să nu grăbesc anumite gesturi din jurul mâncărurilor.
Supa asta se face în etape destul de lungi, dar merită fiecare minut pentru clipa în care sorbi din ea.

Aici sunt dacă vă împiedicaţi.

000