Eu v’am spus că celebritatea aduce bani da’ și daca îți cade o geană sau ești balonat și tușești în public, tragi cu degetul de muci la semafor sau ai caca-miți la ochi,
planeta maimuțelor e gravidă tot timpul, leșină toți puriștii dacă te prind că ai fluierat în biserică sau simt ei că nu ești perfect, vorbesc cu spume la gură despre ce e bine,
de aia umblu eu ronghioșă și conversez dezinhibat cu vorbe deocheate și hohote,
ca să fiți obișnuiți când mă vedeți, măcar știți care e treaba și, dacă îmi scapă pita pe jos, o iau și continui să mănânc, să vi se facă mintea titirez bălmăjind între “uite’o pe asta, ia de pe jos, la bistro face la fel, oare?” sau “vezi, om adevărat, e ca noi”.
Adevărul este că de aia nu mă îmbăt niciodată, nici măcar cu apă rece
dar nici cu admirația necontenită a oamenilor din care trei sferturi te vor sfâșia dacă te’au prins că ai călcat pe bec, e nesănătos să pari perfect, oamenii nu iartă perfecțiunea, o vânează,
te urcă pe un piedestal din carton și apoi stau jos, cu flori, așteptând să plouă și să se dărâme soclul,
prefer trotuarul,
mă împiedic, mă ridic singură, îmi scutur pantalonii, merg mai departe,
aureole greu de lustruit și care nu se asortează deloc cu palmele mele pline de muncă,
dacă nu’ți dai voie să fii caraghios
joci un personaj toată viața,
am destule de gătit și de spus,
nu am timp să fac o rețetă pentru o versiune impecabilă a mea.
Hünkar beğendi azi la bistroul imperfect dar sincer.
