Am văzut prajitura asta cu coada ochiului la televizor şi am reţinut doar trei cuvinte [blat cu bulion]. Am zis, hmm, ce’o fi cu rătăcita asta, în noianul de prăjituri cu premixuri şi imitaţii triste.
Nu am reusit să aflu până în ziua de azi cum au aparut foile cu bulion. Probabil că erau baza prăjiturilor de post, pentru că se pot face foarte bine şi fără cele două linguri de smântâna pe care le pun eu. Iar dacă scoatem grişul frecat cu unt şi mărim cantitatea de nuci… ce să zic, dacă ţineti post, mai bine faceţi prăjitura asta când o puteţi mâncaaşa, cu de toate.
Eu am rebotezat'o, habar nu am de ce. Din snobism, cred.
Nu vă mint, e de muncă. Vestea bună e că puteţi împărţi etapele.
Foile se pot face cu zile bune înainte şi păstra într’o cămară.
Grişul se poate fierbe şi lăsa în frigider vreo două zile.
Gemul stă în borcan fără să pună probleme.
Când v’aţi decis, foaie – griş – foaie – gem – griş – foaie.
Iată cantităţile pentru 24 de porţii:
Foi cu bulion
300 g zahar pudră
400 ml ulei
100 g pastă de roşii
7 g bicarbonat de amoniu, stins cu oţet
2 oua mari sau 3 medii
2 linguri smântână grasă
faină 1 kg
Umplutura cu griş
1 litru de lapte gras
120 de g de griş de bună calitate
250 g zahăr pudră
200 g unt moale, 82%
1 baton de vanilie
Umplutura cu gem
500 g gem de prune, de casă 🙂
100 g nuci din piaţă 🙂 , prăjite şi puţin sărate
Pentru foi, în varianta simplă, puneţi toate ingredientele mai puţin făina în vasul mixerului (atenţie ce paletă folsiţi, există una specială, pentru aluaturi). Mixaţi până s’a omogenizat. Adăugaţi făina, continuaţi la viteză mică până aveţi un aluat compact. Nu durează mai mult de 8 – 10 minute.
Dacă nu aveti un mixer care să vă permită asta, faceţi acelasi lucru într’un vas şi amestecaţi la mână. Nu durează mult, are gust bun şi textura fină 🙂
Cu mixerul sau cu mâna, cert este că aluatul trebuie să nu fie foarte tare, ca să îl puteţi întinde.
Împărţiţi aluatul în patru părţi egale, cu cântarul.
În cofetărie nu estimăm, cântărim.
Aveţi acum patru bucaţi de aluat. Înveliti’le în folie alimentară. În faza aceasta le puteţi păstra la frigider trei – patru zile.
Când va decideţi să le coaceţi, încălziţi cuptorul la 180 de grade.
Foile se coc pe dosul tăvii, aşa cum ati văzut că făcea bunica, cei care ati avut şansa. Eu le şi întind tot acolo, e mai practic.
Cum se face:
Alegeţi o tavă cu fundul drept, cam de 40 x 25 cm.
Ungeţi’o cu ulei.
Luati o prima bucată de aluat şi întindeţi’o cu sucitorul, încet. Ceea ce depăşeşte marginea se taie cu un cuţit.
Se coace 12 minute la 180 de grade.
Repetaţi cu următoarele trei bucăţi de aluat.
Dacă nu aveti o tavă exact de mărimea asta, adaptaţi.
Cum scoateţi foile de pe tavă:
Lăsaţi tava si aluatul să se răcească 5 – 6 minute.
Puneti un tocător uşor deasupra foii.
Întoarceţi. Acum tocătorul este jos şi tava sus, cu adâncitura spre dumneavoastră. Umpleţi tava cu apă rece şi aşteptaţi câteva minute. Foaia se va desprinde uşor sau, dacă nu vrea să cadă singură, ajutaţi’o cuun cuţit subţire.
Luaţi tava, aruncaţi apa, repetaţi cu următoarele foi.
Pentru crema puneti laptele la fiert, împreună cu batonul de vanilie despicat pe mijloc (seminţele scoase şi adăugate în lapte) şi un praf de sare.
Când fierbe, scoateţi batonul şi turnati treptat grisul amestecand mereu.
Fierbeti până se îngroasă, amestecând mereu cu un tel, apoi lăsaţi să se răcească bine, acoperit cu folie alimentară (lipită de compoziţie, ca să nu se facă deloc crustă).
Untul şi zaharul pudră se mixeaza bine. Se adaugă pe rând, câte o lingură de griş.
Gemul şi nucile prăjite se amestecă.
Gemul aş vrea să fie făcut în casă iar nuca din piaţă, de la ţărani, vă rog. Gelifianţii şi gusturile râncede nu au ce căuta în farfuria nimănui.
Aveţi acum foile, crema de griş şi gemul cu nucă.
Când vă decideţi să montaţi prăjitura déjà totul e simplu şi logic.
Impărţiti (pe cântar) crema de griş în două.
Foaie.
Jumătate din crema de griş.
Foaie.
Gemul cu nuca, tot.
Foaie.
Cealaltă jumătate din crema cu griş.
Foaie.
De retinut
* Montaţi pe un tocător gros şi curat, nu pe cel pentru ceapa sau peşte.
* Întindeţi cremele bine – bine, tendinţa este să lăsăm mai mult la mijloc şi mai puţin pe margini. Dar, aşa ne vom alege cu o prăjitură bombată şi bucăţi inegale.
* Lăsaţi prăjitura întreagă, în frigider, acoperită cu folie alimentară. Foile au nevoie de cel puţin şase ore ca să se înmoaie.
* Tăiati cu cuţit grilat subţire şi lat (ca cel de pâine, de exemplu) şi ştergeţi’l mereu.
* Când porţionaţi, taiaţi marginile dar nu le aruncaţi - doamne fereşte! 🙂 De fapt, nici nu le mai arătaţi cuiva. Puneti'le bine şi ronţăiţile egoist la cafea, dimineaţa.
Iubiţi prăjitura asta şi nu o ocoliţi. Lăudati’vă cu ea altor naţii, aşa cum se laudă ei cu gusturile lor.
May 11, 2017 at 6:35 am
Bună idee cu biscuiții 🙂 Cred că pot fi făcuți din același aluat și ‘lipiți’ cu o cremă bună.
May 10, 2017 at 11:47 am
E a doua oara cand aud despre un dulce cu suc de rosii, notat!
(Credeam ca doar bunica mea facea biscuiti cu suc de rosii (pe care aveam marea placere sa ii tai cu forma de inima, pentru efect garantat))