Share on Facebook0Share on Google+0Pin on Pinterest0Tweet about this on TwitterPrint this pageEmail this to someone

Bate o școtă și deschizi ochii privind prin chepeng întrebându’te dacă e vecina aia de’acasă care da uneori în covoare la răsăritul soarelui.

Nu e ea și nici nu mai știi exact unde ești, te ridici să îți bei cafeaua, așa cum ai băut’o ieri, la barul mic de lângă ponton.

IMG_5247

Cafeneaua nu mai e, a rămas în urma milelor pe care le’ai făcut ieri, la mijlocul cărora ai făcut o baie sărind din botul bărcii și ai ieșit sărat să stergi cu pâine o farfurie cu ulei de masline și pesto de fistic.

Cafeaua din Aegina e în spate, ești în Poros și mâine o să fie Idra, poimâine vezi tu unde, îți va spune vântul din pânze unde te lasă să mergi.

Vecinii dorm toți, ai auzit că e undeva o plajă cu trei umbrele și pleci să vezi cum răsare soarele din deal.

Pontonul e ud, aerul e ud, păsarile cântă isteric spre roșul răsăritului, dar tac mute când clopotul din sat spune ora.

E plin de imagini clișeu, măslini, albatroși suprapuși cu norii, băcanul care trage obloanele, pisici chioare de somn, soarele în apă, pași pe nisip, bărci mici sprijinite pe mal.

Ai bifat răsăritul, pare același peste tot, da’ nu’i.

Te întorci la barcă, vecinul de ieri nu mai e nici el, acum ai lângă tine o familie care trăieste pe vasul mic, cu copii cu tot, cu toate lucrurile de care ai nevoie într’o viață așezate în zece metri de lemn, cu liniștea unei vieți alese spre liniște, drum, soare, pace, vânt și alegeri libere pentru ziua de mâine.

IMG_5825

Bei cafeaua fiartă și puțin dulce.
Mâine, doamna care ți’a făcut’o și cu care ai povestit despre viață o să fie alta, strângi povești și pleci mai de parte, oamenii de văzut sunt mulți, la fel și răsărituri.

Mâine o să ștergi alt ulei de măsline cu altă pâine, o să ai altă sare pe piele, alt nisip lipit pe tălpi, alte vieți de auzit, alte mâncăruri de înțeles.
Doar tu ești același, deși nu, ai adunat mile dar și oameni, lămâi abandonate în copaci, povești spuse repede peste tejgheaua cu pâine, râsete prietenoase.
Viața pe barcă nu’i pentru oricine, numai pentru cei care pot lăsa în spate balastul ca să fie mereu loc pentru ce vei găsi mâine în oameni, pentru imagini clișeu și pâine caldă cu ulei bun.
Faci o papară cu mult mărar, privind prin chepengul de desupra aragazului și te gândești că viața nu’i mai mult decât o respirație a fiecărei clipe, ca fluturele ăla pe care l’ai văzut ieri lipit pe zidul crăpat al unei case, de pe insula pe care o vezi acum doar albastră, în spate.

IMG_5826IMG_5245

Share on Facebook0Share on Google+0Pin on Pinterest0Tweet about this on TwitterPrint this pageEmail this to someone