Am cumpărat din piaţă, de mila unei femei cu mâinile sparte de ţepii vinetelor, vreo şase bucăţi nu prea promiţătoare. Nici nu au fost, dar coapte şi aburinde miroseau mai bine decât arătau.
Le’am scurs bine, o două nopţi şi o zi, aproape cât să uit de ele.
Ardeii i’am copt mai târziu şi i’am abandonat într’o sită, presăraţi cu sare şi acoperiţi cu un fund de lemn. Când i’am dezbrăcat erau déjà zvântaţi şi lucioşi.
Am tocat vinetele sauvage, cum se zice la Făgăraş.
Le’am frecat bine cu sare şi ulei de măsline. Le’am lăsat, le’am luat din nou.
Ardeii - fâşii subţiri, balsamicul şi mierea se pun peste vinete. Amestecatul cu simţul răspunderii nu face să dispară seminţele 🙂 dar este important pentru aspectul final.
Ajută dacă legume sunt reci, se vor împăca mai bine cu uleiul si cu mierea.
Vinete, coapte şi scurse
Ardei copţi şi scurşi [cantitate egală cu vinetele]
Balsamic – bun
Miere
Sare
Ulei de măsline
La cantităţi trebuie să vă las pe voi să decideţi. Numai să nu fiţi zgârciţi. Faceţi ca francezul cu untul: puneţi cât sa vi se pară prea mult şi apoi mai adăugaţi jumătate.
Reveniţi cu mierea, oţetul şi sarea până gustul devine contrastant şi parcursul înghiţiturii trezeşte limba de la un capăt la altul.
Cam asta ar fi.
Pâinea bună dă bine lânga ele, dar o felie de carne face minuni.
Aici sunt dacă vă împiedicaţi.
October 7, 2016 at 9:10 pm
Aia cu sauvage ca la Fagaras m-a distrat teribil. Cu semintele multe eu una nu prididesc sa spun: la mai mare! asa ar trebui sa fie toate legumele si fructele, CU SEMINTE, semintele de multe ori au si ele rostul lor, ca si cojile. Multe sunt extrem de bune pentru tractul intestinal, daca n-au alte valori nutritive si multe chiar au.